Orașul Panciu
Oraşul Panciu are o populaţie de peste 10.000 locuitori şi este situat între dealurile cultivate cu viţă de vie ale judeţului Vrancea, la aproximativ 200 kilometri de capitala ţării şi de Aeroportul Internaţional „Henri Coandă”, la aproximativ 35 kilometri faţă de Focşani, municipiul reşedinţă de judeţ şi la 15 kilometri faţă de E 85. Cunoscut drept „oraşul dintre vii”, Panciu este situat în zona de nord-est a judeţului, la o altitudine de 265 metri.
Istorie
- Cele mai vechi descoperiri arheologice din regiune au origini în paleolitic. În anul 1589 Panciu a fost menționat în documente prima dată sub numele Crucea. În secolul al XVII-lea, localitatea a devenit un centru administrativ local în special din cauza culturii viticole. Numele locului Panciu a fost menționat pentru prima dată în 1798. În plus pe lângă românii trăiau în Panciu și mulți evrei (1.410 în 1900). Răscoala Țărănească din 1907 s-a răspândit și în Panciu. Localitatea a fost afectată în mod repetat de dezastre; printr-un incendiu în 1869, de un cutremur în 1894 și Primul Război Mondial în 1916. Cel mai mare cutremur a avut la 10 noiembrie 1940 o magnitudine de 7,4 pe scara Richter, unde 42 de persoane au murit, 70 rănite grav și aproape tot satul distrus. Orașul a fost reconstruit apoi, în mare parte din clădiri de prefabricate.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna urbană Panciu era reședința plășii Zăbrăuți din județul Putna, și formată doar din localitatea sa principală, cu 2785 de locuitori. În oraș existau două biserici, micul schit de călugări Brazi, o școală de băieți cu 237 de elevi, una de fete cu 130 de eleve, un spital cu 32 de paturi, judecătorie, oficiu de poștă și telegraf și reședința unei companii de dorobanți. La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului mai funcționau în aceeași plasă Zăbrăuți și comunele Crucea de Jos și Crucea de Sus. Comuna Crucea de Jos, formată din satele Crucea de Jos, Dumbrava și Satu Nou, avea o populație de 1493 de locuitori și două biserici (una la Crucea de Jos și a doua la Satu Nou). Crucea de Sus avea două sate în componență — Chicera și Neicu, cu 1631 de locuitori — și acolo existau două biserici (una în fiecare sat) și o școală mixtă cu 47 de elevi (dintre care 2 fete).
Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna urbană Panciu cu același statut, și o populație de 2685 de locuitori. Comuna Crucea de Jos avea aceeași componență și 1800 de locuitori, iar comuna Crucae de Sus avea, în satele Crucea de Sus, Chicerea și Neicu, 1656 de locuitori. În 1931, comunele au fost reorganizate drept comune suburbane ale comunei urbane Panciu: comunele Crucea de Jos, Neicu și Satu Nou (fiecare doar cu satul de reședință) și comuna Crucea de Sus cu satele Crucea de Sus și Chicerea. Comunele au fost ulterior desființate și incluse în arealul administrativ al orașului ca localități componente.
În 1950, Panciu a primit statut de oraș raional, reședință a raionului Panciu din regiunea Putna, apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și (după 1956) din regiunea Galați. În 1968, a fost transferat la județul Vrancea, în alcătuirea actuală.